Istoric

Oriunde in tara asta, mai ales in Moldova, trecutul vorbeste prezentului prin amintirea unor fapte eroice sau de inaltare spirituala, conturand accentuat imaginile personalitatilor care le-au savarsit.

Din acest punct de vedere teritoriul actual al comunei Muntenii de Jos se poate considera pe deplin privelegiat. Cel mai de seama fauritor al izbanzilor nationale totodata subtil diplomat si vrednic gospodar al tarii, Stefan cel Mare, si-a purtat pasii pe aici, gandind si faptuind acte memorabile.

De asemenea, pe aici deslusim urmele geniului national al romanilor, Mihai Eminescu, un Stefan cel Mare al culturii, asa cum Marele Stefan a fost un Eminescu al eroismului si chibzuintei militare.

Nu intamplator marele voievod s-a aflat deseori la Muntenii de Jos de astazi. Este foarte probabil ca adolescentul Stefan sa-l fi insotit pe tatal sau Bogdan cu prilejul evenimentelor cunoscute sub denumirea de Batalia din Codrii Crasnei. De fapt, au fost mai multe lupte cu polonezii, incepute intre Muntenii de Jos si Lipovat, finalizate la Crasna printr-o categorica victorie a moldovenilor. Pe retina proaspata a sufletului sau abia desprins de copilarie, imaginea oamenilor si locurilor de aici, s-a imprimat cu trainicie si l-a rechemat mereu. In preajma anului de glorie 1475, stabilindu-si resedinta la Vaslui, trebuie sa fi cercetat in diferite randuri particularitatile topografice spatiului in care se va desfasura viitoarea batalie. Iar dupa momentul de suprema inaltare de la 10 ianuarie 1475, cand romanii au obtinut cea mai mareata si de necontestat victorie asupra turcilor, atunci cand nenumaratele griji fata de tara i-au dat totusi ragazul necesar, s-a ingrijit si de starea cotidiana a celor care au fost martori sau participanti activi la evenimente.

Acest interes s-a concretizat in documentul cancelariei voivodale, subscris de Stefan, din 15 octombrie 1491, prin care se stabilea intinderea ocolului domnesc al Vasluiului si privilegiile locuitorilor cuprinsi in limitele sale. Citam in continuare fragmentul care se refera direct la comuna Muntenii de Jos de astazi:”Dupa aceea au mai venit inaintea noastra si inaintea alor nostri boiari, Nastea, fata Anuscai, nepoata lui Ion Curui, si de a iei bunavoie, de nimeni salita, nici asuprita, si au vandut ale ei direpte ocini, din al ei drept uric, doua sate intre Crasna si intre Barlad, anume Filipestii si, mai gios de acest sat, intr-acelasi hotar, Sacuenii, unde au fost Stanciul Sacuiul, si le-au vandut iarasi domniei meale drept sasezeci de zloti tatarasti. Dupa aceia, iarasi au venit, inaintea noastra, si inaintea alor nostri boiari, sluga noastra Steful si soru-sa Marina, fii Maruscai, nepoti ai lui Steful Jumatate, si semintia lor, si fratii lui, Bila si Oancea, feciorii Marinei, nepoti ai lui Grigore Giumatate, si nepoata lor, Marina fiica Mandrei, si nepotul ei de frate, Silea, si soru-sa Donea, fiu Fedorii, nepotii lui Oana Jumatate, si de a lor bunavoie, de nimeni siliti, nici asupriti si au vandut a lor dreapta ocina din uricul mosului lor, a lui Oana Giumatate, din ispisoc ce el l-a avut de la mosul nostru, Alexandru Voievod, un sat spre Barlad, in gios de Vaslui, tot cu toate cuturile, unde au fost Balosinautii, si l-au vandut iarasi domniei meale, drept cinci sute de zloti tatarasti.”(Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, vol. III, pag. 189-190)

Satul Filipesti se afla pe teritoriul Dobircenilor si Manjestilor, unde apare pana tarziu neamul Filip, Sacuienii sunt Secuia de astazi, iar satul “unde au fost Balosinautii” desemneaza desigur Muntenii de Jos.

Remarcabil este si pretul platit de domnitor pentru acest sat, 500 de zloti. Acesta in contextul in care Stefan a platit 1490 zloti pentru toate cele 22 de sate si silisti(locuri ale unor foste sate) care au format ocolul domnesc as Vasluiului. Subliniem si referintele la vechimea deosebita a localitatii, pentru care existau privilegii de la voievozi anteriori lui Stefan cel Mare.

Ca revizor scolar, Eminescu va fi prezent in scolile din Muntenii de Jos si Manjesti. In documentele de inspectie se pastreaza o relatare tragicomica, dupa 7 ani de scolarizare, gaseste aici un singur stiutor de carte. Socotind salariul invatatorului si alte cheltuieli ale scolii pentru aceasta perioada, ajunge la concluzia ca unicul alfabetizat a costat statul roman 7137 lei, o suma impresionanta pentru acea vreme. Trecand peste aceste aspecte, credem ca Eminescu a fost coplesit de profunda istoricitate a zonei, de frumusetea locurilor si oamenilor. Ceva din toate acestea au ramas in sufletul poetului si s-au rasfrant indirect in opera sa.

Muntenii de Jos raman binecuvantati prin aceste exceptionale prezente in spatiul lor, atat geografic, dar mai ales spiritual.